Unable to comply

thoughts of a baffled troll


Scrie un comentariu

Descoperit

Oamenii se deschid. Adevaratul caracter mereu apare la iveala cu timpul. A te pretui se rezuma la a te proteja de oameni ce absorb fara tagada energiile si ehttps://i0.wp.com/www.chocolatemintsinajar.com/blog/wp-content/uploads/2009/03/lju_005.jpgmotiile altora si de oameni toxici. Pe langa asta, inseamna a te inconjura cu oameni care iti inspira siguranta, incredere si tarie de caracter. Daca prin asta se stabilesc si relatii de reciprocitate, consider-o bonus, sau prietenie, dupa caz. Nu confunda niciodata o personalitate buna, sau pozitiva, cu caracterul unuia. Doar pentru ca oamenii voluntariaza, ajuta, servesc, radiaza energie, sunt inconjurati de alti oameni nu inseamna ca sunt ceea ce ai nevoie pentru a te dezvolta sau relationa intr-un mod sanatos si reciproc. In orice caz, trebuie sa acorzi timp tuturor pentru a se putea obisnui cu tine, acomoda cu ce esti de fapt, cu atat mai mult cu cat unii sunt maestrii in crearea unor masti de oameni perfecti.

Anunțuri


Un comentariu

Actiune si … karma

Cine nu a auzit de karma? De obicei o folosesti sarcastic in cazuri de razbunare instantanee a lumii inconjuratoare.

karma

 

Exista karma?

Nu.

Eh, hai ca fost simplu.

 

 

 

Dar, nu-i chiar asa; cred ca deja e un concept care a prins teren cu si fara voia noastra. E intalnita sub doua perceptii general acceptate:

-fa ceva rau acum si iti vei primi „rasplata” la un moment dat(acum serios, cine se gandeste la karma cand se intampla ceva bun?);

-daca patesti ceva rau si nu gasesti explicatie, zici ca e karma de vina; ca ai facut ceva intr-o viata anterioara(pentru cine crede in asta);

Presupunerea numarul 1 e ca exista efectul bumerang. Adica orice faci, e imposibil ca efectele actiunii tale sa nu te ajunga din urma la un moment dat, de obicei, cand ti-e lumea mai draga. Cei care cred in chestia asta de obicei omit faptul ca si pentru fapte bune functioneaza conceptul de „karma”. Lanseaza tu „bumeranguri” pozitive spre cei din jurul tau si s-ar putea sa ai o surpriza. Karma buna o sa te prinda din urma(uite si rima). Unii zic si ca intentia poate atrage karma, fie ea pozitiva sau negativa. Acum, principial, nu va asteptati sa castigati la loto daca trimite-ti vibratii pozitive in eter, „Loteria e o conspiratie”(nu imi asum cuvintele).

Presupunerea a doua e ca exista o banca universal-cosmica, unde sunt stocate automat toate faptele si intentiile fiecarui individ intr-un cont cu dobanda si data scadenta variabile. Dar pentru asta trebuie sa accepti ca exista ceva superior ca perceptie noua, ce te duce cu gandul la divinitate razbunatoare sau, in cel mai neutru caz, dreapta ca un pagan convertit inainte de botez. In cazul asta, cine sau ce decide cand apare scadenta si trimite karma pe capul pacatosului sau virtuosului, are o munca imposibila. Cum faci diferenta intre o actiune pozitiva si una negativa, sau rea, cand nu stii(sau stii) toate motivatiile si actiunile care au culminat cu una anume? Asta mi se pare cu adevarat imposibil. Zic atat: cam cat de mare ar trebui sa fie „banca” asta sa tina toate actiunile umane? Traim. Asta e un lucru constant si perpetuu(momentan). Asta se rezuma la fapte categorisite bune sau rele si nuante intre. Greu zic eu sa decizi.

O alta teorie ar fi un mecanism de auto-aparare al universului, ceva care sa echilibreze balanta, un concept prea vast si larg sa fie discutat intr-un articol pe wordpress.

Dar stii cand ne dam seama ca ne place cu adevarat conceptul de karma? Atunci cand incerci sa te consolezi sau sa te bucuri de raul altuia, dand vina pe judecata cosmica(sau efectul bumerang). De ce ne place? Pentru ca e pasarea vinei, responsabilitatii si refuzului de a ajuta atunci cand poti, fie printr-o actiune pozitiva tie sau altora, fie prin impiedicarea uneia negative.

 


Scrie un comentariu

Perceptie si frustrare

DSC05231Uneori totul sta in cum percepem actiunile altora. De fapt nu actiunile in sine ci motivatiile ce aparent stau in spatele lor, bineinteles prin prisma filtrelor constiintei proprii.

Cred ca totusi realitatea e un concept fluid si poate fi definit doar de structura morala auto acceptata si construita de-a lungul timpului de fiecare. Iar aceasta e unica si individuala. Versiunea reala a perceptiei nu e decat un targ, un compromis pe care il acceptam cu totii pentru a ne putea raporta unii la altii.

Interesant cum prezinta Talmud-ul aspectul realitatii: „Vedem lumea, nu asa cum este de fapt, ci cum suntem”.

Un exemplu simplu il reprezinta o situatie banala, in care alegi sa raspunzi intr-un anumit fel, de cele mai multe ori fara o motivatie logica, sau gandita dinainte la o actiune sau eveniment. Poti sa accepti acel eveniment si sa te bucuri de el, considerandu-l o experienta, fie si ea negativa, dar productiva pentru dezvoltarea ta ca om. Ori, poti alege sa gasesti o lipsa totala de inspiratie in eveniment si sa te lasi cuprins de deznadejde si traitul intr-o tragedie auto-indusa.

Poti intradevar sa nu ai control asupra evenimentelor la care esti expus dar ceea ce poti sa controlezi este raspunsul tau la stimuli,  iar acest lucru tine strict de modul in care alegi sa percepi situatia. Acum devine interesanta viata in sine deoarece modelezi realitatea ta prin prisma propriului control asupra perceptiei.

Deoarece structura aceasta de convingeri si filtre ale constiintei este dezvoltata in timp real si are ca material de lucru tot ce ai ales sa acumulezi din trecut, aceasta e elementul asupra careia trebuie sa actionezi pentru a putea intelege si controla modul in care percepi si reactionezi situatii, evenimente si, de ce nu, emotii.

De aceea, imi place sa cred ca totul incepe cu o decizie. Daca alegi sa iti completezi si corectezi bagajul tot timpul, este imposibil sa nu percepi o schimbare in bine sau in rau, in functie de modul in care actionezi asupra-ti.

Este important totusi sa iti amintesti mereu faptul ca versiunea ta de realitate e singura pe care o percepi. Ca intelegi existenta altora, ca le poti atasa motivatii partiale, da, este adevarat, dar perceptia ta asupra realitatii este unica si personala. Tocmai de aceea risc sa fiu ipocrit cand spun ca tu ai puterea suprema asupra modului in care se desfasoara realitatea.

Las loc pentru separarea faptelor de realitatea in sine, pentru alta data.

Pana la urma, ceea ce conteaza este exact concluzia pe care o tragi la finalul zilei. Asta e realitatea pentru mine; dar sunt egoist fara voia mea, deoarece nu o pot imparti cu tine. O sa avem fapte impreuna, dar realitatile noastre vor fi diferite.


Scrie un comentariu

Fa nimic.

Poate nu toata lumea „hackuieste” ziua de luni; poate ca unii chiar merg la munca cu chef si se 

Dar ce e mai important e sa iti incepi ziua bine, fie ea luni, marti sau sambata.trezesc cu un ochi rosu de la curent. Cine stie; lunea e unica pentru fiecare in parte.

Image

 

Primul pas pe care mi l-am impus dimineata e sa iau o pauza imediat ce ma trezesc. E vorba de a lua o pauza de la ziua ce urmeaza si de la zarva ce urmeaza in fiecare zi. Cred ca asta e cel mai bun sfat pe care mi l-am dat singur vreodata, in special lunea e cel mai avantajos.

Daca e un lucru pe care incerc sa fac ceva in fiecare dimineata cand deschid ochii e urmatorul:

Stai putin si nu fa nimic, bine, macar pentru cateva minute.

Da, am zis bine; nu fa nimic.

Nu e un sfat cine stie ce si nu are nevoie de instructiuni, un antrenor personal sau o aplicatie pe smartphone ori facebook. Nici nu trebuie sa postezi pe wall: „Nu fac nimic, with #bed @home”. Momentele astea sunt ale tale.

Stai 5 minute; ba mai bine, stai 10. Stai pe pat, la biroul tau, pe balcon, pe terasa sau pe podea; unde te simti tu bine. Ia o cafea, desi recomand ceai si incearca sa te incadrezi in timp (adica bea-l mai incet sau mai repede ca sa fie de 10 minute). Si stai. Evita sa citesti, amintesti, gandesti. Daca vrei, asculta muzica instrumentala, fara versuri si lasa incet gandurile frumoase sa te inunde.

Dar nu uita, chestia foarte tentanta este sa te lasi inundat de ganduri de cum deschizi ochii. Cel mai important e sa nu faci nimic, sa te gandesti mai ales.

Din pacate starea asta vine si cu o alta tentatie: timpul asta sa devina meditatie sau rugaciune. Eu prefer sa nu; altfel nu mai ma relaxez. Ambele de mai sus sunt practici foarte benefice celor care le practica dar acest moment al zilei, al tau, nu e pentru ele.
In loc sa te rogi sau sa meditezi, momentul de a face nimic e dedicat exact acestui lucru: a face nimic. Fa nimic.
Dupa o zi doua o sa vezi ca e foarte greu; in primele zile rezistam avalansei gandurilor 1-2 minute dar „the force is strong in this one”, in everyone as adauga.

Asa ca incearca, fa nimic.

Cand ai petrecut ultima oara 5 minute facand nimic? Gandindu-te la nimic? Ai putea incerca asta lunea? O sa vezi ca pleci la munca relaxat, nu incordat ca multi din cei din jurul tau.


Scrie un comentariu

Poveste de la pescuit

Am auzit azi o poveste faina de la un prieten ardelean asa ca o impart si cu voi:

„Eram odata la pescuit si dupa ceva ore raman fara momeala. Iau o gura de palinca si stau si ma uit in lac, lacul la mine…parca radeau si pestii. Pescar la pescuit fara momeala. Dau sa plec, si la cativa metri intr-o parte vad o vipera. Avea o broasa in gura dar grasuna era prea mare si i se blocase in gura.

Stiind ca nu are cum sa ma muste, prind vipera de ceafa (daca serpii au cefe) si scot broasca din gura (broastele sunt momeli bune la rapitori).

No amu’ ce fac cu dintosu? Daca il las slobod, ma musca si din pescar ajung momeala cat ai zice „viezure”.

Iau sticla de palinca si ii torni pe gat frumuselului de pleaca facand opturi in lac cu ochii tulburi.

Zis-si facut; iau broasca, fac ceva momeala si arunc. Stau ce stau si se aude un fosnet in spate: vad ca vine sarpele spre mine, de data asta cu doua broaste in bot.

In mintea mea: „Asta ori ii prost ori ii ardelean de-al meu”.

Si-i mai dau o gura de palinca.”

Pe mine m-a amuzat copios cand am auzit-o si, ca toate povestirile pescaresti, cand mergeti la pescuit, pe traseul de intoarcere sa aveti intotdeauna….o pescarie.


Scrie un comentariu

Egoismul social

De ce unii la trecerea de pietoni cand opresti masina si ii inviti sa treaca,( na’ ii vezi grabiti), iau cel mai relaxat pas posibil si parca iti fac in ciuda pana ajung pe trotuar. Ba unii isi mai scot si telefonul sa vada…cat e ceasul.

De ce unii soferi cand te grabesti vizibil in fata lor pleaca cu scart sa iti stearga calcaiele imediat ce are loc masina?

De ce unii motociclisti trec pe rosu cand altii asteapta la semafor?

De ce unii biciclisti se comporta ca ultimii marlani si se baga pe contrasens, prin pasaje subterane neamenajate pentru biciclisti, ies dintre masini fara sa se asigure merg in rand cu masinile apoi trec pe trecerea de pietoni si fac dute-vino asta de fac varza legislatia care oricum e varza.

Pentru ca suntem un neam de egoisti social. Nu scriu aici sa dau axiome sau raspunsuri, asta ca sa lamuresc macar ceva. Orice roman care se respecta cand are o oarecare pozitiei pseudo-avantajoasa sau „privilegiata” profita, fara a-l mai interesa cum se vede de „dincolo”, prin ochii celuilat/celorlalti.

De ce unii soferi uita sa foloseasca luminile alea galbene ca sa stie si alti prosti ca vor sa faca stanga sau dreapta, de ce claxonul ia locul oricaror legi de circulatie, de ce unii parcheaza trei sferturi in prima banda, de ce forteaza unii galbenul pentru a se opri in intersectie.

Asta suntem, ne lipseste cultura sociala, ne bagam picioarele in tot ce inseamna altii ACUM pentru ca putem si ce altceva mai conteaza?


Scrie un comentariu

Ascult zumzetul linistii nocturne

E cam nasol cand nici noaptea nu poti sa ai parte de liniste.

Dar nu vorbesc de liniste din aia, pseudo, vorbesc de liniste sa te doara capul; sa iti auzi inima cum bate si sa iti tiuie urechile de liniste.

Fie ca e vorba de frigiderul vecinului (sau al tau), fie ca e vorba de soferi care nu au ce face noaptea decat sa calce pe capace de canalizare, fie ca e vorba de un caine care isi apara teritoriul, fie ca e un betiv care isi striga mama de zor ca nu stie pe unde sa o ia spre casa, linistea la capitala e naspa.

A, si cand nu sunt astea de mai sus, auzi vreun transformator sau ceva bagat in priza care zumzaie aiurea si nu poti sa adormi.